Anul viitor ma indragostesc!!!

Sunt mai mult decat sigura ca anul viitor, cam in primele luni ale lui '11 va aparea si cel pe care l-am asteptat o viata intreaga. Bine, in urma cu vreo sase ani am crezut ca a venit. Mi-am zis atunci, ptiuu la naiba, el este si eu nici nu l-am cautat, ba chiar l-am descoperit la vreo doi ani de cand terminasem amandoi acelasi liceu. Ca sa fiu sincera el a facut in asa fel incat sa vad ca exista, dupa 5 ani de cand de cunosteam. Mi-a luat cam mult recunosc, dar am recuperat din plin in anul si cele cateva luni care au trecut peste, nu mai stiu exact cat a tinut relatia noastra si nici nu-mi amintesc sa ne fi certat vreodata in perioada aia. Era totul perfect, dar nicio minune nu tine mai mult de trei zile, eram micuti, fiecare isi dorea mai mult de la viata si am crezut ca cel mai bine e sa ne vedem fiecare de drumul sau. (o sa va intrebati daca ne-am certat ultima data cand ne-am despartit?Nu, ba chiar nu ne-am spus nimic, dar lucrurile care s-au petrecut intre noi in ultimele 2 saptamani de relatie au decis totul- nu vreau sa intru in amanunte, cel putin nu acum). Ei bine, s-a terminat si urmatorii trei ani care au urmat nu am putut sa-mi vindec ranile. Initial am crezut ca nici acum nu mi-am revenit, dar o intalnire cu el de curand mi-a dat raspunsul: in toti anii astia am tanjit dupa amintiri, dupa nebunia aia de adolescenti, dupa perioada aia in care parca pluteam...acum nu mai e nimic, el este o alta persoana, gandeste si actioneaza altfel, nu ma mai misca in niciun fel...

Am reusit totusi sa uit acea perioada si sa simt din nou fluturi in stomac, de data asta mult mai agitati si dornici sa zboare atat de mult incat m-au destabilizat...Se intampla acum doi ani, dar in timp mi-am dat seama ca nici de data asta finalizarea nu se va face cu apa calduta, ba din contra cu apa rece, chiar cu gheata...Am pierdut cam mult timp sa-mi dau seama, dar inca mai am vreme sa-mi ling ranile (stiti ca saliva are efect curativ) deschise, pana anul viitor cand va veni EL. De ce o tin intr-un cu anul viitor? E simplu: prima dragoste a aparut la 21 de ani, urmatoarea la 24 si anul viitor fac 27 asa ca urati-mi noroc. Pe EL il simt undeva pe drum, e foarte aproape si mai stiu ca o sa fie un om bun pe care nu-l voi mai scapa printre degete... Oare am innebunit? Nu cred, ci abia de acum inainte voi deveni un om normal si o femeie care are multe de oferit...


P.S. 1 Nu vreau sa ma marit!