Sa nu ai nevoie de prieteni...

Am ajuns de cateva zile la concluzia ca este mai bine sa ai cat mai putini prieteni, io stiu 1, 2 maxim ca altfel te poti transforma in cel mai nefericit om. De ce spun asta? Pana sa termin preavizul si in toata perioada de cand m-am angajat, vai cata lume ma mai iubea! Si cati se bateau cu pumnii in piept ca tin la mine sincer, nici eu nu le mai stiu numarul. Acum cand am mult timp si ma simt mai relaxata ca niciodata imi vin in minte toti cei care au contat in viata mea si de pe urma carora am ramas cu un teribil gust amar. Nu pozez acum in persoana perfecta, prietena fara de cusur, dar intotdeauna am fost extrem de devotata celor pe care i-am avut aproape. Nu regret acest lucru si sa nu credeti (cei vizati aici si care se stiu fiecare foarte bine) ca vai nu mai pot sa traiesc de pe urma ranilor care mi-au ramas dupa ce voi nu ati mai facut parte din viata mea. Aiurea! Nimic nu e intamplator si viata nu cred ca a fost prea dulce nici cu voi, dar continuati sa aruncati sageti in jur. Una peste alta, macar daca ati fi fericiti...dar stiti bine ca tocmai din cauza caracterului vostru sa nu fiu rea si sa zic infect, inca "neconturat" mai aveti multe de tras. Sunteti atat de ocupati sa pozati in cele mai bune si dulci fiinte din lume, incat nu realizati ca mai aveti mult de lucru la integritatea voastra.

Imediat dupa vestea concedierii au aparut tot felul de "binevoitori", care chipurile incercau sa ma consoleze. Le multumesc din suflet celor care erau sinceri si chiar au fost cativa, dar trebuie sa va spun tuturor: viata mea nu incepe si nu se termina cu pro-ul. Sunt episoade si episoade in viata asta pe care eu o consider cel putin pana acum, una destul de reusita si implinita. Rautaciosii ar zice: serios? Nu ai o familie. E adevarat, dar mai am mult pana la menopauza si decat sa-mi leg viata de vreun nemernic, mai bine raman asa...intr-o zi va veni si EL. In plus ii am pe ai mei, care ma iubesc asa cum sunt si cativa prieteni pe care ii pot numara pe degetele de la o mana.

Si acum faceti si voi un exercitiu: ganditi-va la prietenii vostri. Sunt convinsa ca aveti capacitatea sa va dati seama cine isi urmareste interesul si cine va accepta asa cum sunteti. In privinta celui care aveti cel mai mic dubiu, puneti-l la incercare, iar apoi daca nu merita trageti-i un mare sut in fund si lasati-l pe drumul lui. Nu e vreme de pierdut timpul!