Sa-i multumim in fiecare zi lui D-zeu pentru ceea ce suntem!!!

Cei mai multi dintre noi sunt mai mereu nemultumiti de cate ceva chiar si atunci cand, sa zicem si-au rupt o unghie. Ma aflam printre ei, pana zilele trecute cand mi-am dat seama ca sanatatea si lucrurile simple ne aduc fericirea. Am stat mai mult pe acasa saptamana asta si am avut mai mult timp pentru mine sa ma gandesc ca sunt totusi o persoana careia nu-i lipseste nimic. Bine, mi-ar trebui o masina de lux, o casa, un cont mare la banca si un iubit, dar am spus mi-ar trebui si nu imi lipseste. Tzoale am pe categorii: nu mai stiu exact cate perechi de cizme, sandale, pantofi si nici ce culori; gecile, paltoanele, puloverele atarna greu pe umeras si doar una sau doua ar mai trebui ca sa se rupa naiba lemnul ala (nu stiu cum se cheama) care le sustine...in sifonier am cateva bluze care mai au eticheta si muuulte alte chestii, unele chiar inutile. Nu vreau sa ma dau mare cu garderoba mea, altundeva vreau sa ajung... Asadar la capitolul asta stau f bine. Trebuie sa recunosc, intotdeauna mai merge una si inca una, dar sa ne amintim ca e criza. Aseara am vazut un film, in care personajul principal, o tipa jurnalist era absolut dependenta de cumparaturi si ca o ironie a sortii ajunge sa lucreze la un ziar economic unde evident trebuia sa-i invete pe oameni cum sa renunte la tentatii si sa-si cumpere doar strictul necesar. I-a fost greu, dar dupa sedinte de terapie, trecea linistita pe langa vitrine si evalua rapid daca are sau nu nevoie de rochia de seara care se revarsa incitant pe un manechin. Laitmotivul filmului devenise: Am nevoie?...urmau cateva secunde de chin teribil in care tipa isi inchipuia cat de bine s-ar fi simtit la o petrecere, stralucind in ea si apoi...Nu, nu am nevoie. Eu am incercat si sa stiti ca merge.

Ei bine, trebuie sa ne bucuram de ce avem si sa ne gandim ca dictonul "intotdeauna e loc de mai bine" pe vremurile astea tulburi a devenit ce-i drept "se poate si mai rau". De noi depinde insa in ce stare de spirit vrem sa ne aflam, daca avem senzatia ca de acum inainte nimic bun nu ni se mai poate intampla suntem unicii responsabili daca nu ne mai iese treaba bine... sau cum ar spune Arghezi, si bine zice, si intr-o pata de mucegai poti vedea frumosul. Sa stiti ca nu sunt vorbe goale, am invatat zilele astea sa gandesc pozitiv si ori de cate ori mi se pare ca alunec spre hau imi vine in minte, nu stiu daca ati auzit de povestea ei, tanara aceea de o varsta cu mine care acum cativa ani a ramas fara picioare dupa ce un tub de oxigen care a explodat a mutilat-o pe viata. Am intalnit-o inainte sa nasca, pentru ca da are puterea si optimismul de a se comporta ca un om normal. de fapt chiar este, faptul ca a ramas invalida nu i-a stirbit sufletul si nici forta de a crede in ea. Noi le avem pe toate, dar pentru ca suntem prea grabiti sa ne gandim ca am fi cei mai nenorociti de pe planeta, uitam sa ne bucuram de ele. Pe final va propun sa faceti un exercitiu si sa va ganditi ca si voi aveti ce va trebuie, insa gandurile negre nu va dau pace sa va simtiti impliniti cu ceea ce ati agonisit pana acum.