Sunt putin deprimata, recunosc, sentiment care nu ma incearca prea des. Nu as fi avut mare chef sa va scriu, dar pentru cei cu care nu am o relatie foarte stransa si mor de curiozitate sa afle cum stau lucrurile o sa va lamuresc eu aici, atat cat e cazul sa stie cineva din afara.
Ora 10 dimineata. Un telefon de la sefu' ma trezeste din amorteala bolii mele, post vaccin. Nu mi-a spus nimic ci doar m-a rugat cu o voce serioasa si extrem de grava ca daca ma simt in stare sa vin urgent la statie pentru o sedinta. Am stiut din prima secunda ca a venit momentul devenit de cateva luni laitmotiv-ul momentelor noastre de relache de la statie. Ma rog, ajung in biroul lui, desi fusesem anuntata dinainte ca e groasa si asteptam vestea. Si a venit: mai bine de jumatate din mana de oameni care mai eram acolo pleaca. Unde pleaca? Cum unde pleaca? Dar cui ii pasa unde pleaca? De ce pleaca? Trebuie doar sa plece...nu conteaza ca oamenii au familii, rate, o mie si una de obligatii...TREBUIE SA PLECE!!! Ce mai conteaza ca au plecat de acasa atunci cand copilul lor era bolnav ca sa statea pititi in spatele camerelor si imortalizau momentele de fericire ale altora in noaptea de Revelion? Alteori abia daca iti mai dadeai seama de formele lor fizice acoperite de noroi, zapada...sau mai stiu io ce dracu...Sau...erai pus in situatia sa spui: stiti odorul dvs. a murit, l-au gasit spanzurat ...in gara...Ce parere aveti??? Sau, moment romantic, suna telefonul si trebuie sa sari din pat, la 3 dimineata si din tandreturi dai de trei morti intr-un accident. Nimic nu e bun si nici suficient. Daca mai e cineva din breasla care are senzatia ca valoareaza mai mult in ochii sefilor supremi, decat hai sa nu fiu rautacioasa sa zic o ceapa degerata, sa zicem doi lei se inseala amarnic. Nu mai au nevoie de tine pentru ca pot face la fel cu mai putini prosti, nu au nicio remuscare sa te pune pe liber.
Ce am scris mai sus se adreseaza in special celor care isi freaca mainile de bucurie ca au scapat de mine. Ideea e ca nu trebuie sa va bucurati prea mult, pentru ca pregatesc o surpriza care ii va lasa pe multi dezarmati. Ca doar de asta exista prieteni.
P.S. va tin la curent! Si pe voi cei care va "bucurati" sincer pentru mine, dar si pe cei care imi sunt alaturi. Celor din urma le voi spune personal.Ahhh....nu mor caii cand vor cainii!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un om bun, poate prea bun pentru ei. N-au stiut sa-l pretuiasca, iar efectul se va vedea in curand. In stiri, evident. Sanatate maxima, capul sus! Ce ai in el, nimeni, niciodata, nu-ti va lua! Marius
RăspundețiȘtergereSituatia asta e in toate redactiile de ziar sau tv, din arges. Sunt sigura ca multi se simt la fel ca tine... Noi sa fim sanatosi, ca la restu le dam de cap! Pupici! G.D.
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu G.D. - noi să fim sănătoşi!!!!
RăspundețiȘtergereLa cap nu mai are nimeni ce sa ne faca!!!
RăspundețiȘtergereAm o relaţie la un abator, poate îl schimbăm!!!!!!!
RăspundețiȘtergerecu ce cap crezi ca ti-ar sta bine? :)
RăspundețiȘtergereEu mai am un cap de rezervă! Nu ştiu cît de mult mă va ajuta dar .... Dacă ar fi totuşi să aleg aş lua un cap de şoricel. Un şoricel cît mai drăgutz. În plus s-a demonstrat ştiinţific că şoricelul este unul dintre cele mai deştepte animăluţe din lume.
RăspundețiȘtergere