Sa nu ai nevoie de prieteni...

Am ajuns de cateva zile la concluzia ca este mai bine sa ai cat mai putini prieteni, io stiu 1, 2 maxim ca altfel te poti transforma in cel mai nefericit om. De ce spun asta? Pana sa termin preavizul si in toata perioada de cand m-am angajat, vai cata lume ma mai iubea! Si cati se bateau cu pumnii in piept ca tin la mine sincer, nici eu nu le mai stiu numarul. Acum cand am mult timp si ma simt mai relaxata ca niciodata imi vin in minte toti cei care au contat in viata mea si de pe urma carora am ramas cu un teribil gust amar. Nu pozez acum in persoana perfecta, prietena fara de cusur, dar intotdeauna am fost extrem de devotata celor pe care i-am avut aproape. Nu regret acest lucru si sa nu credeti (cei vizati aici si care se stiu fiecare foarte bine) ca vai nu mai pot sa traiesc de pe urma ranilor care mi-au ramas dupa ce voi nu ati mai facut parte din viata mea. Aiurea! Nimic nu e intamplator si viata nu cred ca a fost prea dulce nici cu voi, dar continuati sa aruncati sageti in jur. Una peste alta, macar daca ati fi fericiti...dar stiti bine ca tocmai din cauza caracterului vostru sa nu fiu rea si sa zic infect, inca "neconturat" mai aveti multe de tras. Sunteti atat de ocupati sa pozati in cele mai bune si dulci fiinte din lume, incat nu realizati ca mai aveti mult de lucru la integritatea voastra.

Imediat dupa vestea concedierii au aparut tot felul de "binevoitori", care chipurile incercau sa ma consoleze. Le multumesc din suflet celor care erau sinceri si chiar au fost cativa, dar trebuie sa va spun tuturor: viata mea nu incepe si nu se termina cu pro-ul. Sunt episoade si episoade in viata asta pe care eu o consider cel putin pana acum, una destul de reusita si implinita. Rautaciosii ar zice: serios? Nu ai o familie. E adevarat, dar mai am mult pana la menopauza si decat sa-mi leg viata de vreun nemernic, mai bine raman asa...intr-o zi va veni si EL. In plus ii am pe ai mei, care ma iubesc asa cum sunt si cativa prieteni pe care ii pot numara pe degetele de la o mana.

Si acum faceti si voi un exercitiu: ganditi-va la prietenii vostri. Sunt convinsa ca aveti capacitatea sa va dati seama cine isi urmareste interesul si cine va accepta asa cum sunteti. In privinta celui care aveti cel mai mic dubiu, puneti-l la incercare, iar apoi daca nu merita trageti-i un mare sut in fund si lasati-l pe drumul lui. Nu e vreme de pierdut timpul!

Sa ne distram fiecare cum putem...

M-am intors de cateva minute de la cele doua cluburi de la mine din localitate. In aceste momente nu ar putea sa stea alaturi nici cel mai infocat admirator, bine naiba ca nu se simte mirosul on line, ca astfel ati fi reusit sa cititi tot postul cu masca de gaze pe figura. Insotita de vechii mei prieteni, Larry, Uca si Dragos, facem prima oprire intr-un super local pentru o comuna: muzica foarte tare, incapere aerisita, si unde pui ca ai toata increderea sa folosesti un pahar de la bar...dar normal ca omului de la mine de la tara nu-i place. Doar cateva persoane in ditamai cladirea, imbracate in mare parte cu gust si care isi puneau aceiasi intrebare ca si noi: oare chiar sa nu mai fie cativa insi care sa simta bassul si muzica normala de club? Ei bine ne-am dat seama dupa mai bine de o ora in care am tot sperat ca nu... si atunci ne-am zis sa mergem sa vedem unde naiba sunt?

I-am gasit in cateva clipe, vis-a-vis inr-un alt "club" intitulat metaforic Fashion. Ne-am uitat putin inauntru, unde nu aveai loc sa arunci nici macar un ac si dupa cateva ezitari am zis hai sa vedem ce pisici au aia de trag tinerii mai ceva ca musca stiti voi unde. Cu greu am reusit sa ajungem pana la bar, unde pe o scena care nu avea mai mult de 1 m se inghesuiau 5 lautari care racneau din toti rarunchii " dau un milion la lautar" (ei n-ar fi auzit ca e criza?). Arunc o privire si imi fac prima impresie: la cele cateva mese aveau loc evident cei care aveau lantul mai gros si probabil miroseau a transpiratie mai tare. Langa ei, diverse papusele care mai de care mai impopotonate stateau cuibarite la pieptul lor,(doamne ce blestem!) si cel mai probabil le analiza pe celelalte fufe, pardon, fete, de prin preajma sa nu cumva sa se uite mai insistent la mascululul de langa ele. Nu am rezistat mai mult de un sfert de ora si asta pentru ca intre timp DJ-ul s-a gandit ca poate mai vrea cineva sa asculte si muzica normala. Am plecat de acolo, cu ochii in lacrimi de la fumul gros si cu nasul 'agresat" de halena baietilor si cred ca si a domnisoarelor care nu au auzit de apa, sapun si un amarat de antiperspirant ca traim si noi in secolul XXI. Dar pana la urma daca ei se suporta si reusesc sa se simta bine, vina ne apartine noua, rusine sa ne fie, ca ne bagam in distractia lor. Poate ca cer eu prea mult, ca ce-i drept bunul gust nu se cumpara...Am fugit, ma duc la dus ca sa pot adormi si eu cu parfumul meu...unul simplu si curat...

Ce ar fi sa bagam "in p.la mea", refren al imnului national!

Muncitori sau domni cu pretentii, fete simple sau persoane cu staif, copii sau mai stiu eu ce categorie ...este imposibil sa nu foloseasca cel putin o data pe zi cu asa mandrie deja clasica formulare: in p..la mea. Sa nu credeti ca eu nu-mi bag de cate ori am ocazia organul respectiv, dar in ultimul timp s-a intamplat un fenomen: de cand sexul lipseste din activitatile mele cotidiene expresia a trecut in plan secund, de fapt am inlocuit-o cu in puii mei (sa nu credeti ca am pui, doar am fost colega cu Solcanu). Pe noi, care suntem niste doamne, in p..la mea, nu am inteles niciodata de ce ne-o bagam "oral" atat de des, poate tocmai pentru ca nu avem si noi...ca e destul de aiurea sa zici , mai lasa-ma (sensul propriu) in pi//zda mea ca nu prea merge, dar invers stim cu totii cat de bine suna. Cel mai nasol cred ca este pentru cei cu penisul mic, va dati seama saracii, ca na, sunt barbati si majoritatea isi baga..., ce o fi in sufletul lor ca trebuie sa se gandeasca mereu ca natura nu a fost darnica si cu ei. Pe cand la femei e mult mai simplu si evident mai putin frustrant...n-avem, nu ne pasa...iar daca exista una si nu e tocmai pe masura asteptarilor evita si expresia pana la schimbare...

M-am intors la o viata normala!!!

Sunt somera oficial, bucurati-va!!! (cat mai aveti timp). Si cum am timp berechet, mi-am zis sa incerc sa profit de el. Joi seara ma gandeam cum sa-mi petrec weekend-ul, trebuia sa aleg intre un botez la tara, o vizita la Curtea de Arges, sa merg la Sinaia sau la vechii mei prieteni. Stiam exact ce vroiam sa fac, dar a trebuit sa-mi gasesc cate o scuza pentru fiecare refuz si iata-ma in drum spre Bughea...(imi spoteste Ralu ca de Sus). Cum bine stiti ca deocamdata nu am masina si m-am saturat sa apelez la prieteni am zis ca o plimbare cu maxi-taxi m-ar relaxa. asa ca imi asez fundul care nu mai e la fel de mare pe scaun, imi deschid o carte si ma apuc sa citesc... ce naiba era sa fac, la volan se afla un sofer oligofren cu care era sa facem accident de trei ori. Nici de nu era de mirare, in dreapta avea o pitipoanca pe care a pipait-o tot drumul... Ajung destul de deprimata, dar mi-a trecut repede, nici nu ai avea cum sa ramai asa tinand cont de faptul ca urma sa petrecem. Mi-am tras o pereche de pantaloni de tuta, cum imi place mie sa le zic, din aia de ti se vede juma' din ...dar m-am gandit ca noua mea forma fizica nu trebuie sa treaca neobservata. in local era seara de karaoke, dar mi-am zis ca nu e cazul sa produc poluare fonica si am ascultat doar...La masa din stanga erau niste pustani varsta -18ani care nu prea au inteles ei cum e treaba cu bautura si dupa ce s-au dat in stamba pentru ca o sarbatoreau pe Smaranda (saraca abia ii mai vedea, iar la un moment dat chiar i se taiase filmul) s-au carat. Si am ramas noi aia mai mari: Larry, Ralu cu iubitul ei Horatius si evident Dragos cu care am format un cuplu foarte invidiat...si s-a luat curentul iar aia a fost cea mai mishto chestie...am crezut ca o sa scap de karaoke, dar de unde ca au inceput sa cante fara 'orchestra' si a fost chiar tare...Ideea e ca m-am simtit tare bine, dupa niste ani in care am uitat de distractie si am muncit, am muncit ...dar gata mai avem si grija de noi.

P.S. Imi lipseste inspiratia, dar important este ca m-am simtit bineeeeeeeee!!! Si e abia inceputul...

M-am saturat de prosti, invidiosi si mincinosi!!!

In ultimul timp imi pun tot mai des intrebarea, care pana de curand o consideram retorica: Doamne, in ce lume traim? Ei bine, din pacate, imi dau seama ca se gasesc raspunsuri peste tot! Rautatea si invidia oamenilor a atins cote maxime...barfa rautacioasa este acum un lucru atat de normal si necesar ca mersul la toaleta. Ceea ce ma intriga si ma uimeste si mai tare este faptul ca si copiii au deprins din nesimtirea celor mari...exemplu: eu cu sania pe partie la mine la tara (ma rog, poate nu aveam eu ce cauta acolo, dar erau si unii mai de varsta mea), pustime de toate varstele de la 5 la 15 ani. Unul de-o schiopa, suparat nevoie mare ca altul cu cativa cm mai inalt i-a tras de sanie, se duce fara nicio vorba si-i trozneste un pumn de l-a lasat lat. Credeti ca s-a terminat asa?
Da' de unde? Au mai continuat si cateva picioare, iar apoi intervine si tatal batausului si tot pe ala micul il trage de par... si de aici un intreg circ. In plus, ce mi-au putut auzi urechile, pot sa recunosc cu mana pe inima ca unele injuraturi nici eu nu le stiam.

O alta chestie pe care nu am inteles-o niciodata: cine se mai crede curat in zilele noastre ca sa fie in stare sa arunce cu piatra??? eu sincer spun, nu pot sa o fac si cine se da drept sfant (am cunoscut si cazuri concrete) s-a dovedit a fi in timp mai terfelit decat "victima" in sine. Primesc in urma cu putin timp un comentariu, dar pe care nu-l voi posta...nu are sens, pentru ca sunt satula de frustrati. Pe scurt, anonimul imi spunea ca a intrat aici la insistentele unui prieten comun si ii pare rau si nici nu o sa mai intre. Te inteleg perfect, este intr-adevar destul de aiurea pentru o persoana sa constate ca cineva e mai inteligent decat ea. Dar, in loc sa arunci sageti de invidie, incearca sa faci ceva, nu te mai hrani din binele sau raul altuia, pentru ca astfel nu mai ai timp ca sa te mai "cizelezi' si tu. Pe langa asta, se dadea cunoscator (haide sa folosim masculinul, desi cu siguranta anonima era o EA, parerea mea, barbatii au alte metehne si cu siguranta sunt mai putin carcotasi). Dupa ce isi exprima regretul ca si-a pierdut timpul pe aici, isi permitea sa-si dea cu parerea despre o relatie de-a mea, veche, actuala si atat...Era sigur ca intre mine si respectivul nu au existat sentimente...nu te contrazic, doar iti urez sa poti trai si tu asa intens.

Sa mai vorbim despre rautatile oamenilor? Cred ca e de ajuns. Le stim, le vedem, le traim cu totii in fiecare zi...

Pacat ca bunul gust nu se gaseste la raionul de haine...

Am crezut ca o sa-mi stea inima acum cateva minute cand am iesit in hol. Cei care m-au vizitat stiu ca inainte sa intri in apartament trebuie sa treaca printr-un fel de modul pe care-l impart cu vecinii care sistmatic sunt vizitati de cele doua fete. Oameni de treaba nu am ce sa zic, insa nu stiu de unde au invatat fetele alea sa se imbrace. Mi-am aranjat putin prin sifonier si am dat de o rochita pe care am refuzat sa o mai port de cand m-am ingrasat, iar acum ca am mai dat ceva jos, mi-am zis sa o probez. Am iesit repede in modul unde avem o oglinda mare si ma imbiedic de cea mai urata pereche de cizme pe care am vazut-o in viata mea. O imitatie tare nefericita de animal print, ceva gen leopard, model uggs, stiti cu botul ala, imi sopteste colega mea, ca sunt inspirate din incaltamintea ciobanilor. Nimic de comentat, modelul e foarte misto, dar "leopardul" il strica. Acum ma pun la panda si imi doresc neaparat sa vad cu ce le-a asortat. Nu m-am dezlipit de vizor pana cand nu a iesit, noroc ca nu a mai stat decat vreo 5 minute. (nu as fi avut cum sa o pierd pentru ca momentul in care isi ia ramas bun de la mama ei, pe care o viziteaza oricum in fiecare zi, este auzit de tot blocul, dar mi-am ca daca sunt mai silentioase in seara si pierd ocazia sa vad combinatia). Si exact cum ma asteptam: Cizmele oribile veneau ca o completare a unor pantaloni deschisi la culoare si cu ceva flori, iar pe deasupra o geaca de fas bej. Nu s-a dezmintit fata, care cred ca se mandreste cu tinuta ei. Ce putem sa-i uram decat sa o poarte sanatoasa si ne putem intreba cu ce i-am gresit noi de trebuie sa suportam aceasta combinatie chicioasa care ne zgarie retina.

Ma intreb totusi ce o fi in capul lor? Ce gandesc ele atunci cand isi pun camasa eleganta cu bacanci (am un exemplu concret, prietenii il stiu), pantaloni din stofa cu geaca de fas sau blug...ciorapi cu model "asortati" la o rochie plina de culori sau imprimeuri si lista poate continua. Nu vreau sa supar pe nimeni si nici sa pozez in vreo experta, dar hai sa ne uitam in oglinda inainte sa plecam de acasa... V-o dau exemplu pe bunica mea din partea tatalui...are vreo 75 de ani, D-zeu sa o tina sanatoasa, care nu sta neasortata nici pe acasa la bucatarie. Desi e o femeie simpla de la tara are mult bun gust in materie de haine. Nu are foarte multe, insa toate de buna calitate si intr-o ordine cum eu nu o sa reusesc niciodata sa-mi pastrez lucrurile. Sub fiecare bluza sau ce mai are ea pe acolo gasesti cutii cu sapun desfacute la capete pe post de parfum, ca ea zice ca mirosul e mult mai natural si nu se mai face sa se duca parfumata la biserica...

Anul viitor ma indragostesc!!!

Sunt mai mult decat sigura ca anul viitor, cam in primele luni ale lui '11 va aparea si cel pe care l-am asteptat o viata intreaga. Bine, in urma cu vreo sase ani am crezut ca a venit. Mi-am zis atunci, ptiuu la naiba, el este si eu nici nu l-am cautat, ba chiar l-am descoperit la vreo doi ani de cand terminasem amandoi acelasi liceu. Ca sa fiu sincera el a facut in asa fel incat sa vad ca exista, dupa 5 ani de cand de cunosteam. Mi-a luat cam mult recunosc, dar am recuperat din plin in anul si cele cateva luni care au trecut peste, nu mai stiu exact cat a tinut relatia noastra si nici nu-mi amintesc sa ne fi certat vreodata in perioada aia. Era totul perfect, dar nicio minune nu tine mai mult de trei zile, eram micuti, fiecare isi dorea mai mult de la viata si am crezut ca cel mai bine e sa ne vedem fiecare de drumul sau. (o sa va intrebati daca ne-am certat ultima data cand ne-am despartit?Nu, ba chiar nu ne-am spus nimic, dar lucrurile care s-au petrecut intre noi in ultimele 2 saptamani de relatie au decis totul- nu vreau sa intru in amanunte, cel putin nu acum). Ei bine, s-a terminat si urmatorii trei ani care au urmat nu am putut sa-mi vindec ranile. Initial am crezut ca nici acum nu mi-am revenit, dar o intalnire cu el de curand mi-a dat raspunsul: in toti anii astia am tanjit dupa amintiri, dupa nebunia aia de adolescenti, dupa perioada aia in care parca pluteam...acum nu mai e nimic, el este o alta persoana, gandeste si actioneaza altfel, nu ma mai misca in niciun fel...

Am reusit totusi sa uit acea perioada si sa simt din nou fluturi in stomac, de data asta mult mai agitati si dornici sa zboare atat de mult incat m-au destabilizat...Se intampla acum doi ani, dar in timp mi-am dat seama ca nici de data asta finalizarea nu se va face cu apa calduta, ba din contra cu apa rece, chiar cu gheata...Am pierdut cam mult timp sa-mi dau seama, dar inca mai am vreme sa-mi ling ranile (stiti ca saliva are efect curativ) deschise, pana anul viitor cand va veni EL. De ce o tin intr-un cu anul viitor? E simplu: prima dragoste a aparut la 21 de ani, urmatoarea la 24 si anul viitor fac 27 asa ca urati-mi noroc. Pe EL il simt undeva pe drum, e foarte aproape si mai stiu ca o sa fie un om bun pe care nu-l voi mai scapa printre degete... Oare am innebunit? Nu cred, ci abia de acum inainte voi deveni un om normal si o femeie care are multe de oferit...


P.S. 1 Nu vreau sa ma marit!