Poveste cu happy end

Acum o luna eram aproape in pragul unei depresii. Parca nimic nu-mi mai mergea si aveam senzatia ca tot ce construisem in ultimii trei ani s-a dus pe apa sambetei asa cat ai bate din palme si in urma nu au mai ramas decat pietrele. Chiar daca incercam sa-mi ascund disperarea, uneori, fara sa vreau, lasam sa se vada ca nimic nu mi mai merge, spre deliciul unora, si pe masura ce treceau zilele ma apropiam tot mai mult de hau. Cand, asa ca prin minune a aparut EL. Era demult langa mine, dar, nu stiu, probabil nu aveam ochii suficient de deschisi sa vad ce persoana minunata imi lumina demult zilele prin simplu fapt ca exista. Ani la rand l-am sunat in momente in care simteam nevoia sa ma destainui unui prieten adevarat care sa-mi dea un sfat sincer intr-o situatie limita, ani la rand am petrecut sarbatori importante impreuna, m-a ascultat intotdeauna si nu m-a certat daca am gresit...si ani la rand am tinut ascunse niste sentimente profunde care abia acum au iesit la suprafata. Ei bine, nu pot sa nu strig in gura mare ca, in sfarsit, am gasit barbatul la care am visat si pe care l-am asteptat o viata intreaga si, ce aproape era..., dar nimic nu e intamplator in viata. Acum stiu un singur lucru: chiar daca am asteptat atat totul a meritat din plin... si am trait in ultima luna cea mai frumoasa poveste din viata mea...sincera si fara niciun fel de ascunzis. Tocmai de aceea iti multumesc ca existi, ca ma iubesti, ca ai incredere in mine si ca reusesti sa faci fiecare clipa unica si intensa.