Ma simt femeie in fiecare zi...

8 martie. Mare agitatie, mare tam-tam, toata lumea innebunita sa cumpere cadouri, femeile una peste alta la coafor si prin magazine sa se impopotoneze care mai de care mai rau, ce sa mai nebunie, nebunie... Febra m-a prins oarecum si pe mine, ca vroiam sa fiu in randul lumii si cum era sa ma duc la restaurant fara sa fiu pusa la patru ace si sa ma transform in principala "victima" a sutelor de femei care s-au chinuit nu gluma sa arate cat mai femei... Eu una nu cred in 8 martie, la fel cum nu cred nici in ziua indragostitilor. Mama nu sunt, desi evident ca mi-ar placea si femeie ma simt in fiecare zi sau cel putin asa imi place mie sa cred. In plus, nu cred ca trebuie neaparat sa astept 8 martie sau ziua mea de nastere ca sa primesc un cadou sau sa ofer unul.

Impreuna cu prietenele mele am zis sa ne petrecem si noi. Ajungem la restaurant si am simtit dupa primul pas pe care l-am facut in local cateva sute de ochi, din unii chiar erau trimise si sageti, in directia noastra. Acum, lasand modestia deoparte aratam si noi bine si fara prea mult efort. Ok, ne asezam la masa si cum nu veniseram sa mancam, dupa ce am tras la foc automat o tigara am plecat sa dansam. Mai nonconformiste din fire, dar in limita bunului simt, ne-am pus pe dansat...insa nu la fel au facut si colegele noastre de distractie...preocupate continuu de ceea ce facem noi si nu sa petreaca si ele, ca doar de aia, ma gandesc, ca or fi platit. Dar apoi, mi-am dat seama ca tocmai asta era placerea lor: sa se incarce cu cat mai multe barfe ca sa nu aiba o saptamana plictisitoare la serviciu. Si de cand am vazut eu care le era preocuparea am facut la randu-mi un mic studiu de caz. Subiectii erau cateva "doamne", ca in plm mea, toate erau niste doamne...Sa zicem Doamna T, vorba lui Camil Petrescu, nu s-a dezlipit de pe scaun toata noaptea. A ras din farfurie tot si a strambat din nas cand a vazut cat de mica era bucata de tort. Nu s-a urnit de la masa nici cat sa arda 5 calorii din cele cateva mii asimilate numai dupa acea seara. Ok, apoi am venit si noi sa gustam meniul...doamnele de la masa de alaturi ne-au numarat toate inghititurile.

Vin stripperii: urlete, tipete, chiote, vaiete... toate in batista. Evident doamnele nu se manifestau decat inabusit, dar cred ca ar fi fost in stare sa le-o traga bietilor baieti acolo. Se apropiau de ele, fugeau cat le tineau picioarele si se rugau doamne daca m-as impiedica...

In fine, petrecerea s-a incheiat imediat dupa miezul noptii ca nu credc ca si-ar fi dorit vreuna sa se aleaga cu ochii invinetiti de pe urma petrecerii.

Stiti voi pe unde e vara???

De cand cu soarele asta care imi face zilele mai frumoase, m-a apucat un dor nebun de vara. Noaptea trecuta am visat ca sunt la mare, pe plaja, bronzata...In plus, am inceput sa-mi aranjez hainele de vara, pitite strategic intr-o alta parte a sifonierului ca nu cumva sa ma apuce nebunia la vreo -20 de grade, sa-mi pun rochita preferata, singura care imi ascundea imperfectiunile. Ahhh, intre timp, au mai disparut odata cu cele 4 kg de care, cu greu, m-am descotorosit iarna asta. Acum, de cate ori trec pe langa un magazin, stau ca vitelul la poarta noua si analizez fiecare hainuta si in mintea mea o si asortez cu ceva din garderoba de acasa. Daca as putea, as cumpara tot, dar in primul rand e criza si sunt somera si in al doilea ce pisici sa fac cu atatea lucruri, ca mi-ar mai trebui 50 de veri ca sa port tot ce am. Totusi, nu m-am putut abtine sa nu-mi cumpar o fustita absolut senzationala pe care trebuie sa mai astept cateva luni pana ca sa vada si ea lumina zilei.

Dupa ce am facut o retrospectiva a ceea ce se mai poarta si ce nu din sifonierul meu, (sa nu credeti ca pe cele pe care nu le mai port, le dau cuiva, nu, pentru ca mi-e tare greu sa ma despart de ele) m-am dus sa vad si incaltamintea. Si cum nu puteam sa ies afara in sandalute si dorul meu de vara este acut, pentru cateva ore am transformat apartamentul intr-o vara torida. S-a lasat frigul si normal ca am inceput sa tremur si atunci am realizat ca mai e mult pana departe...


Va propun sa incercati si voi, ajuta psihicul...